Întoarcerea către sine

Pe insula nelocuită,  

cuget la viața tumultuoasă,  

lăsată în urmă acasă.  

M-am rătăcit printre ruinele sufletului,  

neînțelegând rostul vremii,  

m-am întrebat, în taină,  

ce fel de om am fost.  

Din drumul pribegiei,  

dacă aș reveni, cu inima umilă,  

ce aș mai putea să-ți dau?  

Veșmântul zdrențuit,  

privirea fără sens,  

picioare îngreunate de praf și noroi,  

mâini tremurânde de povara anilor,  

petrecuți fără Tine,  

sau lipsurile pe care le port mereu în mine.  

Mă întorc din drum, Te caut,  

îți cer iertare, spre mântuirea mea și  

șterge păcatele mele, făcute chiar cu voie.  

Alunecând mereu,  

m-am îndepărtat de susurul blând al dimineții.

(Octombrie 2022, Donautal / Beuron)