Dansul fulgilor

Iarna-și așterne mantia de-un alb senin,

Ca o pânză de vis sub cerul cristalin.

Fulgi coboară-n aer, dansează ușor,

Pe pământul rece, ca un visător.

Copiii râd, sunt stele pe pajiștea de nea,

Obraji aprinși ca focul, licăriri de catifea.

Săniuțele zboară pe dealuri, cu avânt,

Lăsând dâre luminoase pe al iernii cânt.

Clopoței de râsete răsună-n depărtări,

Ca o horă a dorului, venită din uitări.

E-o iarnă feerică, un basm fără sfârșit,

Unde fulgii se-nvârt într-un vals liniștit.