Ecoul Dorului

Mă simt sfâșiată adânc,  

în absența ta.  

Lumea din jur se frânge,  

pașii mei se pierd,  

fără direcție –  

rămân doar amintirile  

dureroase, pline de dor.  

Inima mea plânge,  

rătăcită-n vântul rece  

al despărțirii.  

Ecoul visului nostru  

se stinge încet,  

și totuși,  

în dorul după tine,  

rămân –  

ca frunzele toamnei,  

purtate de vânt,  

dar niciodată desprinse.