Ecoul Dorului

 mă simt sfâșiată adânc

în absența ta.

lumea din jur, frântă,

pașii mei se pierd

fără direcție –

rămân amintirile

dureroase, pline de dor.

inima mea plânge

rătăcită-n vântul rece

al despărțirii.

ecoul visului nostru

se stinge încet,

și totuși,

în dorul după tine,

rămân –

ca frunzele toamnei,

purtate de vânt,

dar niciodată desprinse.