Rătăcind în adâncul toamnei

Mi-e toamnă în oase azi.

Vânăt cer găurind ochi

și poezia care nu mai vine

spulberă gânduri, speranţe,

jucându-se cu fiorii mei.

E toamnă, păşesc furişat

prin frunzele-adormite

a moarte şi înălţare,

să nu trezesc rugina

din plictis.

Mi-e toamnă în suflet azi.

Cerul vieţii loveşte

cu bulgări castanii.

Căutăm în căderea lor

o nouă înălţare

vioaie, verde, veselă văpaie

a noastră…