În armonia iubirii zăreşti eternitatea
Iubirea este artă, când ştii s-o dăruieşti.
E însăşi dăruirea şi-atunci când n-o primeşti,
E leagănul de-acasă şi dorul de părinţi,
Unind pentru vecie toţi oamenii iubiţi.
E taina ce îmbracă mantia omenirii.
Nu cu podoabe alese, ci-n straiul nemuririi.
E sentimentul nobil lăsat pentru copii,
Neprihăniţi în fapte şi dor de jucării.
Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc:
Este grădina-n floare, e rai Dumnezeiesc.
Ea lasă-n inimi pacea și nobila chemare,
Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare.