Renunț la trecut, privesc spre viitor

 - O călătorie spre necunoscut - 

Pe mine nu mă mai cheamă vechile cărări,

nici cântecele, nici zâmbetele,

nici strălucirea efemeră.

Nu mă mai sperie nimic, nici măcar urgia,

care zguduie umerii pământului.

Vântul mușcă nemilos din brațele moi,

care poartă greutatea toamnei.

În lumea mea tăcută,

verdele speranței cântă veșnicia.