Poetul cu sufletul rănit de dor

„Și dacă ramuri bat în geam”, 

nu mă privi cu ochii triști.

Mai bine tu îmi trimiteai 

o tolbă plină cu povești.

„Și dacă ramuri bat în geam”,

tu dorul meu alină,

Ca păsările de pe ram, 

să fie a ta lumină.

Un cântec de iubire plin 

să mă înalțe până la ceruri,

Să-mi fie sufletul senin, 

să mă acopere de geruri.

„Și dacă ramuri bat în geam”,

ce ai vrea tu, străine?

Eu sufletul ți-l alinam, 

să-ți fie în viață bine.

Dar tu n-ai vrut, ai tot fugit 

în lumea asta mare,

Tristeți în suflet au mugit 

după a ta chemare.

Și dacă, nu s-ar mai fi scris 

un vers, o întâmplare,

Poezia, ca un vis,

ne-ar fi ieșit în cale.

Mulțumiri să îi purtăm 

pentru-a lui iubire,

Astăzi Poetul îl cinstim, 

în marea lui sfințire.