- În memoria surorii mele - 

Când numai era sub cer nicio durere,

care sa te mai țină,

nicio privire,

după care să mai tânjeşti,

când cerul n-avea lacrimi,

după cine să mai plângă,

te-ai dus…

Atunci pământul, de durere,

parcă își înghiţise bolovanii –

singurii scăldaţi

în sângele copiilor noştri din decembrie ´89

Când uitarea luase locul amintirilor,

zâmbind spre fericirea Zilei de Apoi

te-ai dus,

fără ca să mai priveşti o clipă

în lumea noastră.

Singura lume scăldată în minciună,

în trufie şi-n nevoie

Luca Mirela, născută Artîc 

(18. aprilie 1968 Brăila – 8. dec. 1998 Phoenix. Arizona)