Dansul fulgilor
Iarna și-a așternut mantia, de-un alb senin,
ca o pânză de vis, sub cerul cristalin.
Fulgi dansează-n aer, ușor se așază,
pe pământul rece, ca-ntr-o poveste trează.
Copiii râd, sunt stele vii pe pajiștea de nea,
obrajii lor rumeniți, scântei de catifea.
Săniuțele zboară pe dealuri, cu avânt,
lăsând dâre de alb pe-ntregul pământ.
Clopoței de râsete răsună peste zări,
ca o horă a dorului, din alte depărtări.
E-o iarnă feerică, un basm fără sfârșit,
unde fulgii dansează într-un vals linistit.
Sursa: Dansul fulgilor