Strigătul Timpului

Popor român, ești prigonit de toți,  

Batjocorit și tâlhărit de hoți.  

Până când vei mai tăcea,  

Purtând cu răbdare crucea grea?

Trezește-te, tu care dormi,  

Fii ager și veghează până în zori.  

Vremea a trecut,  

Copiii tăi fără adăpost  

N-au pâine, haine, niciun rost.

Bătrânii care au muncit  

Își frâng în lacrimi traiul vitregit.  

Veghează, omule, tu nu uita că  

Dumnezeu e aici, de-L vei chema.

Popor român, din grea povară  

Nu bate pe la porți străine niciodată.  

În lume nimeni n-are alt stăpân  

Decât pe sine și pe Dumnezeu,  

Poporule român!