Poetul cu sufletul rănit de dor

„Și dacă ramuri bat în geam”, nu mă privi cu ochii triști.

Mai bine tu îmi trimiteai o tolbă plină cu povești.

„Și dacă ramuri bat în geam”, tu dorul meu alină,

Ca păsările de pe ram, să fie a ta lumină.

Un cântec de iubire plin să mă înalțe până la ceruri,

Să-mi fie sufletul senin, să mă acopere de geruri.

„Și dacă ramuri bat în geam”, ce ai vrea tu, străine?

Eu sufletul ți-l alinam, să-ți fie în viață bine.

Dar tu n-ai vrut, ai tot fugit în lumea asta mare,

Tristeți în suflet au mugit după a ta chemare.

Și dacă, nu s-ar mai fi scris un vers, o întâmplare,

Poezia, ca un vis, ne-ar fi ieșit în cale.

Mulțumiri să îi purtăm pentru-a lui iubire,

Astăzi Poetul îl cinstim, în marea lui sfințire.