Prins în labirintul amintirilor

 Căutând sensuri în trecut, descoperind înțelesuri în prezent

În labirintul amintirilor, ne pierdem adesea căutând sensuri în trecut, încercând să găsim înțelesuri pentru prezent. Parcă eram păsări libere, visând mereu la cerul nesfârșit, sperând că vom atinge stelele și vom scăpa de întunericul ce locuiește în noi.

Inima păstrează fiecare detaliu din trecutul nostru tumultuos, cu toate clipele de iubire, suferință și zbucium ce au marcat parcursul nostru. Amintiri pline de nostalgie din adolescență, când emoțiile ne făceau să tremurăm, iar timiditatea ne împiedica să ne deschidem sufletele către iubire.

Cuvintele curg nestingherite, rostind poezii pline de tandrețe și armonie, inima bate puternic, simțindu-se liberă precum un porumbel în zbor. Dimineți de pasiune, în care ne întâlneam în furtuni de emoții, ca niște copii inocenți așteptând cu bucurie să descopere tainele iubirii.

Amintirile trecutului ne coplesesc, dar și ne sculptează în prezent, reluând eternul ciclu al vieții într-o spirală infinită. Iubiri neconsumate, inocență pierdută în vremurile demult apuse, dar rămânând copii în inimile noastre, veșnice amintiri găsesc adăpost.