Contemplându-mă în oglinda uitării

Cine sunt eu? O ființă uitată de timp,
Un suflet rătăcit în labirintul gândurilor mele.
Ce sunt eu, o simplă amintire
În oceanul uitării, pierdută printre visele mele?
Lumea vorbește, mă judecă,
Dar eu rămân ascunsă în adâncul meu,
Privind spre luna strălucitoare,
Care îmi aduce o rază de speranță în întunericul meu. 

***

O nouă filă am întors în cartea trecutului, în căutarea împăcării cu mine însumi. Mă întreb astăzi: ”Din toate amintirile, nimic nu mă mai leagă?” În nopțile pustii mă trezesc, iar ziua pare să întârzie. Călătoresc prin amintiri până în zori, alături de tine, care ești prezent în gândurile mele.