Stele săpate în marmură

Printre copacii seculari, albiți de atâta vreme, umbre lungi se întind peste tăcerea grea a ființelor care au luptat, au iubit și au suferit.

Sufletele celor din veacuri demult trecute se odihnesc în umbra frunzelor vechi, pătrunse de poveștile lor ce răsună în fiecare noapte.

Vântul suflă printre ramuri și susură prelung, parcă simțindu-se prezența lor. O șoaptă se aude, ca un cântec de păsări nemuritoare, amintindu-ne că ei au fost martori la schimbările vremii.

Sub rugina timpului și povara amintirilor, strămoșii noștri dorm, iar sub privirea atentă a copacilor seculari, ne simțim parte din istoria noastră împlinită.