Lia – Dansul tăcut al inimilor

**Capitolul 1: Atât de aproape, dar totuși atât de departe**

În camera slab luminată de veioza veche, Lia simțea imediat apropierea celuilalt. Mâinile calde care-i acopereau ochii o făceau să tresară cu dorința de a-l recunoaște. Cu toate glumițele vesele și inteligente pe care le făcea mereu, nu își închipuise niciodată că va ajunge să-l simtă atât de aproape, atât de intim. Tresărind la atingerea mâinilor lui, Lia își dădea seama că dorința de a-l auzi vorbind, de a-i simți prezența, de a-i vedea fața, devenise mai puternică ca niciodată. Ascultându-l, respirația ei era întretăiată de emoție, iar inima ei bătea nebunește, revărsându-se în valuri de dorință.În timp ce melodia duioasă se auzea din magnetofonul învechit, Lia își dădea seama că nu era singură în acea cameră. Mirosul parfumului bărbătesc îi șoptea că apropierea aceea caldă aparținea bărbatului pe care îl dorea lângă ea. Cu mâinile peste ale lui, Lia era zăpăcită de emoțiile care o cuprindeau. Atingerea lui era ca un elixir al iubirii, iar sentimentele și imaginația i se contopeau într-un dans al pasiunii. Cu un gest delicat, el își retrase mâinile, iar Lia simțea că trebuie să se desprindă din acea imensă iubire care o cuprindea, încercându-se între un da și un nu, între dorință și frică.În liniștea încăperii ușor luminată, Lia simțea că inimile lor fredonau o melodie a iubirii. Înțelegând că era momentul să se retragă, el își îndepărtă mâinile de pe ea, lăsând-o într-un vârtej al emoțiilor. Cu roșeața pe obraji, Lia încerca să-și găsească curajul și să-i ofere o „pedeapsă” jucăușă. Rămasă singură, Lia își dădu seama că, poate, era timpul să recunoască ceea ce simțea pentru el, să accepte acea iubire ce se născuse între ei.

va urma