Luna și steaua rătăcită

Povestire 

Într-o seară liniștită, Luna plutea pe cerul nopții, strălucind cu o lumină blândă. Într-un colț al cerului, o mică stea se rătăcise și nu mai știa cum să-și găsească locul în constelația sa obișnuită. Confuză și îngrijorată, steaua își căuta locul în întuneric.

Văzându-i frica și confuzia, Luna a înțeles că avea nevoie de ajutor. S-a oprit din strălucirea ei și, cu o voce blândă, a spus: „Nu te îngrijora. Dumnezeu, creatorul cerului și al stelelor, m-a trimis să te ajut. Urmează-mă, și te voi ghida înapoi acasă.”

Steaua, cu speranța și încrederea trezite de cuvintele Lunii, a început să urmeze lumina caldă și liniștitoare a acesteia. Împreună, au traversat cerul înstelat, trecând peste nori și printre constelații. Luna, ghidată de voința lui Dumnezeu, a luminat calea, iar steaua, cu ajutorul divin, a găsit treptat drumul spre locul său de drept.

În cele din urmă, Steaua și-a găsit locul în constelația dorită, iar lumina sa a revenit la strălucirea obișnuită. Cu recunoștință, a mulțumit Lunii pentru ajutorul său neprețuit și a adăugat: „Mulțumesc și lui Dumnezeu pentru că m-a îndrumat prin tine.”

Luna, zâmbind și simțind binecuvântarea lui Dumnezeu, a continuat să lumineze cerul, știind că fiecare stea, indiferent cât de mică, este importantă și merită să-și găsească drumul acasă.

Această poveste ne învață că, în momentele noastre de rătăcire și confuzie, Dumnezeu este întotdeauna prezent, oferindu-ne îndrumare și sprijin. Luna simbolizează mijlocitorul divin care ne ajută să găsim drumul, în timp ce steaua reprezintă fiecare dintre noi, căutându-ne locul în lume. Să ne amintim că, chiar și în cele mai întunecate momente, Dumnezeu este alături de noi, oferindu-ne călăuzirea de care avem nevoie pentru a ne împlini destinul și a ne găsi drumul acasă.

L.G.Janik, Tuttlingen

06.08.2024