În armonia iubirii zăreşti eternitatea

Iubirea este artă, când ştii s-o dăruieşti.

E însăşi dăruirea şi-atunci când n-o primeşti,

E leagănul de-acasă şi dorul de părinţi,

Unind pentru vecie toţi oamenii iubiţi.

E taina ce îmbracă mantia omenirii.

Nu cu podoabe alese, ci-n straiul nemuririi.

E sentimentul nobil lăsat pentru copii,

Neprihăniţi în fapte şi dor de jucării.

Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc:

Este grădina-n floare, e rai Dumnezeiesc.

Ea lasă-n inimi pacea și nobila chemare,

Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare.