Rătăcit printre cuvinte: Drumul către lumină

Singur într-o lume plină

Te simţeai fără speranţă.

Parcă ea era de vină

Pentru-a ta nesiguranţă.

Te-aşezaseşi la răscruce,

S-aştepţi dragostea divină

Şi făcând un semn în cruce,

Te umpluseşi de lumină.

Scut ţi-era al tău penel,

Ce-aşternut-a cu voinţă,

Tot ce-n sufletu-ţi rebel

Adunat-ai cu credinţă.

Frământări ce-aveau să vie

Te-au muncit, te-au ostenit…

Dar apoi, cu duioşie,

În poem le-ai plămădit.

Aşternut-ai pe hârtie,

Tot ce inima-ţi şoptea.

Fraze dulci, o simfonie

Dintr-un fir de catifea.

Peste umbra-ţi cu tristeţe,

Creatorul iţi dă viaţă

Şi iubire, şi tandreţe,

Şi o dragoste măreaţă.